Rezecțiile hepatice extraglissoniene

Elementele esenţiale ale anatomiei hepatice descrise în această lucrare rămân valabile şi astăzi: există un hemificat drept şi un hemificat stâng, fiecare cu două secţiuni (denumite anterior „sectoare”) şi patru segmente (la nivelul cărora pot fi definite şi subsegmente). Acestă împărţire are la bază distribuţia intrahepatică a ramurilor venei porte şi şi-a păstrat actualitatea, chiar dacă între timp au mai apărut şi alte viziuni asupra anatomiei şi segmentaţiei ficatului analizate în prima parte a lucrării.

Fiecare dintre teritoriile hepatice descrise are un pedicul aferent compus dintr-un ram al arterei hepatice, un ram al venei porte şi un ram al căii biliare principale. Acestea sunt învelite într-o singură teacă, numită „glissoniană”, deoarece se formează prin răsfrângerea capsulei Glisson la nivelul hilului hepatic, continuându-se şi în interiorul organului.

În chirurgie, delimitarea respectivului teritoriu, poate fi urmată de rezecţie, după ligatura şi secţiunea pediculului glissonian. Acest tip de rezecţie poartă numele de „rezecţie glissoniană” şi este o rezecţie hepatică reglată, tehnica de bază a chirurgiei hepatice.

Dificultatea abordului glissonian constă în identificarea pediculilor, care se găsesc în mare măsură sau chiar exclusiv intrahepatic. Cum îi putem identifica în aceste condiţii, vom afla cu lux de amănunte în monografia de faţă.