Colectia Enciclopedia de Chirurgie Nr. 3 2006

Hepatectomiile majore reglate

autori: I. Popescu, S. Ciurea, S. Alexandrescu, E. Matei, D. Sabău

Rezecţia hepatică este una dintre cele mai dificile intervenţii de chirurgie abdominală. Ea a intrat în practica curentă mult mai târziu decât alte tipuri de intervenţii datorită evoluţiei cunoştiinţelor de anatomie hepatică, dificultăţilor legate de poziţia în abdomen a ficatului şi raporturilor strânse cu vena cavă inferioară, riscului de sângerare intra- şi postoperatorie, terenului fragil al bolnavilor cu afecţiuni hepatice etc. Aceste motive au determinat până nu demult o morbiditate şi o mortalitate foarte ridicate, care au diminuat semnificativ în ultimele trei decade prin introducerea unor noi mijloace de transsecţiune hepatică şi de hemostază, precum şi prin ameliorarea metodelor de anestezie şi terapie intensivă. Hepatectomiile se clasifică în anatomice - reglate (teritoriul hepatic îndepărtat corespunde segmentelor descrise de Couinaud şi urmează planul uneia din scizurile hepatice) şi non-anatomice (în care se rezecă o porţiune din ficat care nu corespunde segmentaţiei descrise de Couinaud şi nu urmează nici unul dintre planurile anatomice). În funcţie de cantitatea de parenchim hepatic îndepărtat, rezecţiile anatomice se împart în hepatectomii majore (extirparea a cel puţin 3 segmente ale ficatului) şi minore. Indicaţiile hepatectomiilor majore sunt dintre cele mai variate: tumori maligne primare şi metastatice, tumori benigne, supuraţii hepatice, prelevare pentru transplant de la donator viu etc.